Ogar Afgan

Temperamentul este demn si distant , inspirand o anumita cruzime infocata. O expresie orientala spune ca afganul se uita la tine dar si prin tine. Este un caine cu o personalitate puternica, incapatanat, egoist, cu o precizie destul de mica in executarea unor exercitii de dresaj , totusi se pare ca rasa raspunde destul de bine dresajului de supunere.

Personalitate

Temperamentul este demn si distant , inspirand o anumita cruzime infocata. O expresie orientala spune ca afganul se uita la tine dar si prin tine. Este un caine cu o personalitate puternica, incapatanat, egoist, cu o precizie destul de mica in executarea unor exercitii de dresaj , totusi se pare ca rasa raspunde destul de bine dresajului de supunere.

Relatiile cu familia si casa

Afganii sunt crescuti acum si ca animale de companie, dar, daca apare un copil in familie, este bine ca, atat copilul cat si cainele sa fie invatati sa se respecte reciproc si sa se poarte unul cu altul. Sunt animale foarte sensibile, orgolioase, posesive, avand din instinct, reflexe foarte rapide. Sunt de asemenea foarte calmi, rabdatori si poseda un mare bun simt. Cand un afgan se plictiseste de atentia care i se acorda, se va retrage pur si simplu intr-un colt linistit, departe de multime , si va trage un pui de somn.

Dresajul

Ogarii afgani sunt foarte greu de dresat, pentru ca sunt foarte independenti si egoisti. Dar a fi independenti a fost o necesitate la o rasa de caini creata pentru a vana feline mari. Afganii pot fugi aproape pe orice teren, oricat de accidentat ar fi, si de aceea erau de multe ori lasati sa se descurce singuri la vanatoarea pe terenuri foarte accidentate. Desi afganul este destul de inteligent si mai ales foarte viclean, el foloseste aceste calitati numai in folosul lui personal. Smecheria este a-ti face propriul afgan sa creada ca ceea ce doresti sa obtii de la el este chiar ideea lui, apoi sa il lauzi pentru istetimea lui. Afganii nu se preteaza la metodele de dresaj aspre, iar daca este tratat brutal, pur si simplu va refuza pentru totdeauna sa mai faca exercitiul care i s-a ceru. Afganii pot fi surzi, selectiv, daca li se cere sa faca ceva ce ei considera ca este sub demnitatea lor. Dar pot fi uimitor de creativi cand li se cere supunere.

Aspecte particulare

Longevitatea afganilor este mare, pentru un caine de talie mare. Ei traiesc in mod obisnuit 12-14 ani, desi s-au semnalat si exemplare de 18 ani. Trebuia avuta o mare grija in privinta exercitiului fizic zilnic necesar unui afgan. Daca acest caine va sta prea mult in casa, pe fotoliu, uitandu-se la televizor, se va plictisi groaznic, si un ogar afgan plictisit e mai rau decat o pisica. El poate crea daune inimaginabile locuintei dumneavoastra. Va deschide sifonierele si va tari afara toata lenjeria, va roade mobila, se va urca pe masa din camera de zi, incercand sa ajunga poate la o fereastra. De aceea este recomandat ca acest caine sa petreaca o parte din zi afara, intr-o curte , intr-un tarc, daca nu exista timp pentru a fi plimbat in parc. Un alt aspect particular legat de aceasta rasa este ingrijirea robei. Toaleta trebuie sa se faca saptamanal, aceasta incluzand imbaiere si periaj, altfel, blana lor se va transforma intr-o masa incalcita. Blana de adult se va dezvolta in jurul varstei de 1 an, pana atunci, au blana de pui, care este mai scurta si pufoasa. Daca blana nu este ingrijita corespunzator, cainii vor deveni susceptibili la infestatiile cu paraziti, pot dezvolta abcese cutanate, boli de piele, micoze.

Boli si afectiuni curente

Afganii sunt mai rezistenti la boli decat alte rase, dar si in cazul lor poate apare displazia de sold, cataracta juvenila ,hipotiroidismul sau anumite deficiente enzimatice, ca defecte genetice.

Borzoi / Ogar rusesc

Borzoiul este un caine foarte placut, inteligent , mandru , independent , moderat de activ si foarte loial familiei sale. Sunt afectuosi cu persoanele pe care le cunosc bine. Se adapteaza bine vietii suburbane, cu conditia sa aiba o curte suficient de mare pentru a face miscare.

Istoric si origine

Traditia spune ca, ogari din tipul Saluki au fost adusi in Rusia , initial din Imperiul Bizantin, prin secolele IX-X, apoi, mai tarziu de catre invadatorii mongoli, din Est. Borzoiul, sau ogarul de lupi rusesc face parte din categoria ogarilor care urmaresc prada cu privirea (asa numitii "sight hound"). Acesti ogari importati in Rusia, au fost incrucisati cu tipul rusesc al Spitz-ului de vanatoare, pentru cresterea vitezei acestuia si pentru a castiga abilitatea de a vana lupi. Vanatul lupilor era o actiune foarte comuna pentru cainii de vanatoare din acele timpuri, cand aceste carnivore erau mult mai des intalnite. Aceasta rasa s-a bucurat apoi, pe vremea tarilor, inainte de revolutia din 1917, de o mare apreciere,din partea nobilimii ruse, unul dintre cei mai faimosi crescatori fiind chiar printul Nicolae Nicolaevici al Rusiei, care a crescut sute de exemplare de Psovoi in canisa sa de la Perchino. Borzoi (in rusa, caine rapid) este denumirea folosita pentru diferitele tipuri de sight hounds, in timp ce Russkaya Psovaya Borzaya reprezinta Borzoi-ul cu parul lung, cel pe care il stim. Timp de secole, Psovoi-ul a fost crescut numai de catre nobili, neputand fi procurat de oamenii de rand. In timpul tarilor, erau efectuate teste de vanatoare, prin care se alegeau numai exemplarele cele mai rapide si mai inteligente ca reproducatori. Aceste vanatori erau niste ceremonii foarte bine organizate, care uneori durau zile in sir. Cainii erau insotiti de vanatori calari, dar si de copoi de haituit vulpi. Cele mai frecvent omorate prazi erau iepurii si alte mamifere mici, dar, vanatorilor le placea in special sa vaneze lupi cu Borzoii lor. Vanatoarea lupilor decurgea astfel: in momentul cand lupul era zarit de ogari, vanatorul elibera din lesa 2-sau 3 ogari, care urmareau lupul si cand il ajungeau, ii atacau gatul , pe partile laterale, imobilizandu-l pana la sosirea vanatorului , care omora lupul prin injunghiere. In timpul revolutiei din 1917 , sute de exemplare de Psovoi au fost omorate de revolutionari, deoarece tarii transformasera aceste animale intr-un simbol al belsugului si tiraniei, facandu-le astfel nepotrivite pentru noua Uniune Sovietica. Unii dintre nobili au preferat sa isi impuste exemplarele de Borzoi, decat sa le lase pe mana militantilor, care i-ar fi torturat crunt. Totusi, Borzoiul a supravietuit prin cateva exemplare izolate ramase in provincie, departe de marile orase. Tarziu, prin anii 1940, un soldat rus, pe nume Constantin Esmont a inceput o recuperare si regasire a exemplarelor de Borzoi ramase, convingand guvernul Sovietic de valoarea si utilitatea lor ca si caini de vanatoare, astfel incat, cresterea i inmultirea lor a inceput sa fie incurajata oficial. Exporturile exemplarelor din aceasta rasa au fost foarte rare in timpul Erei Sovietice, totusi, destui caini au ajuns in Anglia, Scandinavia, Vestul Europei si America, spre sfarsitul sec. XIX , permitand dezvoltarea rasei si in afara granitelor Rusiei.

Aspect exterior si dimensiuni

Borzoiul este un caine inalt si aristocratic , cu un cap lung, ascutit, fin, gatul usor arcuit si lung si cu coada lunga, curbata, atarnanda. Este caracteristic un guler de piele cutat si cu parul formand o adevarata cravata. Trufa este neagra, ochii sunt alungiti, inchisi la culoare . Urechile se sprijina pe gat, dar pot fi ridicate partial atunci cand animalul este in alerta. Spatele este gratios curbat. Pieptul este ingust dar foarte adanc. Roba are parul lung, matasos, ondulat sau buclat, cu un guler bogat in jurul gatului. Culorile pot fi alb, auriu, ruginiu sau gri cu insemna negre, toate acestea in culori uni sau mixate. Roba prezinta 2 tipuri de par, anume parul de acoperire, lung, matasos, neted, cu onduleuri mai mici sau mai mari, iar subparul este moale, putandu-se ingrosa in cazul climatului aspru sau iarna, dar acesta este naparlit in timpul verii, pentru a preveni supraincalzirea. Textura si distributia sa pe corp este unica la aceasta rasa. Talia trebuie sa fie de cel putin 70 cm la greaban masculii, cu o greutate de 45 kg, iar la femele de cel putin 66 cm. Inciuda marimii, impresia generala este de gratie, combinata cu aerodinamism, cu forme curbate gratios, dar si putere compacta. Se spune ca Borzoiul este Porsche-ul ogarilor , in timp ce Ogarul irlandez de haituit lupi este numit Range-Rover-ul clasei .

Personalitate

Borzoiul este un caine foarte placut, inteligent , mandru , independent , moderat de activ si foarte loial familiei sale. Sunt afectuosi cu persoanele pe care le cunosc bine. Se adapteaza bine vietii suburbane, cu conditia sa aiba o curte suficient de mare pentru a face miscare. Borzoii adulti sunt aproape muti, latrand doar rareori. Borzoiul nu are un instinct teritorial foarte puternic , comparativ cu alte rase ca Mastiff-ul sau Ciobanescul German si categoric nu pot fi folositi ca si caini de paza sau de lupta. Nu se poate avea incredere in ei ca vor da alarma atunci cand vor zari o persoana straina patrunzand pe teritoriul lor . In general, Borzoiul nu trebuie sa fie dominant sau agresiv cu alti caini. Dar impotriva lupilor sau a altor canide salbatice au instincte inascute , dar diferite de ale raselor de caini de lupta sau de paza. Astfel, Borzoiul haituieste prada si o imobilizeaza, nu o ucide. Puii exerseaza aceste lucruri de la varste fragede, cu fratii lor. Acesta este un comportament specific de vanatoare si nu de dominatie sau de teritorialism.

Relatiile cu familia si casa

Sunt caini gentili, manierati, cu un respect innascut pentru oameni. Nu dezvolta aproape niciodata dominanta asupra oamenilor. Totusi, pot deveni nervosi in prezenta copiilor, fiind necesara socializarea lor cu acestia de la o varsta frageda, daca se intentioneaza mentinerea lor ca animal de companie intr-o familie. Poate fi crescut cu pisici sau alte animale de casa mici, cu conditia sa fie crescuti de mici cu acestea. Unele exemplare pot avea totusi un instinct de a vana pisicile, mai ales daca acestea se misca cu repeziciune pe langa ei.

Dresajul

Se preteaza bine dresajului de supunere si agilitate , cu conditia sa beneficieze de un antrenament potrivit, dar acestea nu sunt totusi insusiri innascute ale lor. Invata foarte repede si de aceea se plictisesc daca sunt supusi unor activitati repetitive, fara un rost anume, devenind destul de incapatanati cand nu sunt motivati corespunzator. Ca si alti ogari din clasa lor, nu tolereaza si nu inteleg tratamentele dure sau dresajul bazat pe pedepse, devenind foarte nefericiti daca tonul ridicat si amenintarile incep sa faca parte din viata lor. Aceasta rasa este folosita sa urmareasca prada , astfel au un puternic instinct de a urmari ceva ce fuge de ei. Sunt construiti pentru viteza, putand acoperi distante incredibile intr-un timp foarte scurt.

Aspecte particulare

Eleganta si nobletea Borzoi-ului l-au facut un model foarte popular pentru artisti, mai ales in timpul perioadei asa numita "Art Deco". Pictorul francez Louis Icart este recunoscut pentru picturile sale cu Borzoi. Un faimos sculptor in bronz al perioadei Art Deco, pe nume D.H. Chiparus de asemenea a modelat numeroase lucrari ce intruchipau ogarii Borzoi.

Boli si afectiuni curente

Durata de viata este de 10-12 ani, femelele de obicei traiesc mai mult decat masculii. Exceptional s-au inregistrat exemplare care au atins varsta de 16 ani. Acesti caini, mai ales cei care sunt fizic bine construiti si vigurosi in tinerete, ajung pe la mijlocul vietii sa atinga maximul de vitalitate si forta. In cea mai mare parte a lumii, se pare ca doar dilatatia gastrica sau accidentele rutiere ucid cele mai multe exemplare, prematur, Borzoiul fiind o rasa foarte sanatoasa. Pana in anii 1970, maladii precum osteocondrita disecanta, displazia de sold, displazia de umar , bolile ereditare oftalmologice sau anomaliile cardiace congenitale erau aproape necunoscute pentru aceasta rasa. Din pacate, in prezent, in unele tari, in urma practicilor de crestere moderna, au inceput sa apara o serie de probleme. Ca si in cazul altor rase cu toracele adanc, cea mai serioasa problema este si in cazul Borzoiului, torsiunea gastrica. Aceasta conditie patologica foarte grava, care poate periclita viata animalului este de origine anatomica, si nu ereditara. Cele mai putin comune sunt afectiunile cardiace, de tipul cardiomiopatiei sau aritmiei cardiace . Este de asemenea controversata prezenta atrofiei retiniene progresive in cazul acestei rase. O alta conditie patologica, numita retinopatia Borzoi-ului a fost observata in cazul unor indivizi, dar care difera de atrofia retiniana progresiva prin mai multe caracteristici, si anume : este unilaterala si rareori intalnita la animale mai tinere de 3 ani , nu a fost demonstrat a fi o maladie cu determinism genetic ereditar si, cel mai important, majoritatea indivizilor afectati nu orbesc.

Bulldog-ul Francez (French Bulldog)

Bulldog-ul francez este, in general, un caine energic si afectuos, creandu-si legaturi puternice cu stapanul lui. Aceste animalute sunt caini de paza credinciosi si se bucura sa-si petreaca cat mai mult timp cu putinta alaturi de proprietarii lor. Necesarul de miscare este mediu, rasa neavand tendinta de a fi un caine foarte sportiv.

Adorabilul bulldog francez, cu urechile sale caracteristice de liliac, este un caine mititel, compact si robust. Rasa este un companion indragit de multi ani. Desi considerata un bun al francezilor, acest caine se pare ca ar proveni din bulldog-ul englez.

Istoricul si originea

Bulldog-ul francez este un caine indragit care, cel mai probabil provine din bulldog-ul englez, pe langa alte rase englezesti sau frantuzesti. Se spune ca bulldog-ul francez a fost initial creat in Anglia, ca versiune miniaturala a bulldog-ului englez. In jurul anului 1860, crescatorii francezi au importat acesti bulldog-i de talie mica din Marea Britanie si i-au imperecheat cu terrier-ii francezi. Bulldog-ul francez s-a bucurat de multa popularitate in Franta spre sfarsitul anilor 1800 fiind importat in America de Nord cam in aceeasi perioada. American Kennel Club a acceptat bulldog-ul francez ca rasa in 1898.

Rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Bulldog-ul francez are aspectul unui mastiff pitic cu umeri lati, piept adanc, gat gros si o musculatura bine dezvoltata si bine evidentiata. Corpul are forma de para, cu toracele mai lat si bazinul mai ingust.

Blana sa este scurta si lucioasa. Culorile acceptate pentru cainii de expozitie sunt dungatul (bridle) sau dungatul cu alb, cafeniu si alb. Exemplarele care nu participa la expozitiile canine pot fi si negri, gri si rosu inchis.

Capul bulldog-ului francez are o forma interesanta. Urechile sunt similare celor de liliac, purtate ridicat, cu o baza mai lata si cu varfurile rotunjite. Deschiderea pavilioanelor urechilor este orientata anterior. Craniul este plat intre urechi si in varful capului si curb la nivelul fruntii. Ochii rotunzi si proeminenti au culoare inchisa. Bulldog-ul francez are un nas foarte scurt si buza superioara atarna peste cea inferioara. Pielea „lasata” de la nivelul capului si gatului formeaza cute. Coada este purtata dreapta sau rasucita ca un tirbuson.

Bulldog-ii francezi adulti au o greutate corporala de circa 9-13 kg si o inaltime la nivelul greabanului de circa 27-30 cm. Exemplarele peste 13 kg sunt descalificate.

Personalitatea

Bulldog-ul francez este, in general, un caine energic si afectuos, creandu-si legaturi puternice cu stapanul lui. Aceste animalute sunt caini de paza credinciosi si se bucura sa-si petreaca cat mai mult timp cu putinta alaturi de proprietarii lor. Necesarul de miscare este mediu, rasa neavand tendinta de a fi un caine foarte sportiv. Le place sa se joace cu alti caini, dar unii masculi pot deveni agresivi. Bulldog-ul francez este, de asemenea, un vanator de soareci neintrecut.

Relatiile cu familia si casa

Bulldog-ul francez este un caine de companie bun, dar are tendinta de a-i merge mai bine in familiile cu membri mai maturi. El nu este intotdeauna foarte intelegator si tolerant cu poznele copiilor. Alte animale de companie sunt, in general, tolerate cu el, mai ales daca bulldog-ul francez intra in contact cu acestea inca din copilarie. Aceasta rasa de talie mica, cu un caracter maleabil si cu nevoi minime de miscare este ideala pentru persoanele in varsta sau pentru cele care locuiesc intr-un apartament. Bulldog-ii francezi sunt intr-o oarecare masura independenti si multora le place sa fie unicul animal de companie din casa.

Dresajul

Bulldog-ul francez este un caine receptiv si inteligent, ceea ce-l face usor de dresat; cu toate acestea, rasa este in primul rand apreciata ca si caine de companie.

Aspecte particulare

Bulldog-ul francez poate dezvolta probleme respiratorii in urma antrenamentelor exagerate si extenuante, a emotiilor puternice si temperaturilor ambientale ridicate. Acest lucru se datoreaza in mare parte nasului scurt si, in general, formei craniului (sindromul brahiocefalic). Aceasta afectiune poate pune in primejdie viata animalului. Evitati sa-l plimbati sau sa-l lasati afara pentru mai mult de cateva minute in perioadele cu temperaturi ridicate si cu umiditate crescuta. Bulldog-ul francez prefera climatele mai reci.

Se spune ca aceasta rasa nu poate inota datorita conformatiei corpului, astfel ca trebuie sa va luati o marja de siguranta cand companionul dumneavoastra se afla in preajma vreunei piscine, bazin sau lac. Multi dintre crescatori sustin ca acest lucru este neadevarat si ca multe dintre exemplarele de bulldog francez inoata fara minime eforturi.

Boli si afectiuni curente

Bulldog-ii francezi sunt predispusi afectiunilor oculare si respiratorii. Daca este supraponderal, bulldog-ul francez poate avea dificultati in respiratie datorita abdomenului destins. Pot fornai, sfarai si elimina gaze intens.

Dermatita faldurilor faciale este o iritatie a pielii care se produce cand se stocheaza secretii intre cutele faciale.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii.

In plus, bulldog-ul francez prezinta unele dificultati la fatare datorita capului relativ lat al fetusilor (puilor) care se pot bloca in conductul pelvin in timpul fatarii.

Durata medie de viata a Bulldog-ului francez este de aproximativ 9-12 ani.

Lhasa Apso

Lhasa Apso sunt curajosi si devotati. Acesti caini mititei sunt afectuosi cu stapanii lor, dar nu vor tolera rautatile si comportamentul nepoliticos al copiilor. Lhasa Apso are nevoie de un proprietar care sa stie sa-l domine. Este un caine de paza bun, avand un latrat rasunator si staruitor, care da senzatia intrusilor ca este un caine cu mult mai mare.

Pentru unii, Tibetul este o destinatie pentru pelegrinajul spiritual. Pentru altii, este un taram pasnic si linistit de o frumusete ce poate fi greu de exprimat in cuvinte. Pentru cativa, Tibetul ocupa un loc special in inimile lor fiind tara natala a Lhasa Apso.

Istoricul si originea

Originar din satucurile din apropierea orasului sacru, Lhasa, Lhasa Apso este una dintre cele trei rase de caini ce provin din tinuturile Tibetului. Celelalte rase sunt terrier-ul tibetan si spaniel-ul tibetan. In tara sa de orgine, Lhasa este cunoscut ca Abso Seng Kye, cainele-leu latrator de santinela. Asa cum ii sugereaza si numele, Lhasa Apso a fost creat si dezvoltat pentru a fi caine de paza. Intrucat cainii de tip mastiff, de talie mai mare erau utilizati pentru a patrula si a apara parametrii exteriori ai domeniilor, Lhasa Apso avea responsabilitatea de a apara interiorul caminului stapanului lui, templele si manastirile. Aceasta includea si casele claselor privilegiate, nobilimii, precum si pe cea a lui Dalai Lama. Pentru cel putin doua mii de ani, rasa a fost crescuta pe taramurile Tibetului.

In timpul unei calatorii in Tibet in anii 1930, un diplomat american numit C. Suydam Cutting si-a aranjat o audienta la Dalai Lama. Acestia au devenit prieteni, iar in 1933, o pereche de Lhasa i-a fost oferita lui Cutting ca dar din partea lui Dalai Lama. Acest dar a avut ca rezultat consacrarea rasei Lhasa Apso in Statele Unite.

Lhasa Apso a fost pentru prima data admisa in American Kennel Club in 1935 ca membra a grupei raselor non-sportive, de agrement sau de companie.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Din moment ce Lhasa Apso este originar dintr-un tinut cu clima aspra, o constitutie robusta si o blana deasa erau de asteptat. Blana este lunga si dreapta, deasa, dar nu matasoasa. Parul trebuie sa cada ca intr-o cascada peste regiunea ochilor. De obicei, de culoare cafenie, Lhasa Apso se poate gasi si in alte varietati de culoare, auriul, cremul si honey fiind cele mai populare dintre ele. Se intampla frecvent ca blanita puiului de Lhasa Apso sa-si schimbe culoare odata cu cresterea in varsta a acestuia. Lhasa Apso trebuie sa aiba mustatile si barba de culoare inchisa. Acest caine mititel si flocos seamana cu o varianta mai mica a Old English Sheepdog-ului.

Lhasa Apso este un caine de talie mica cu coada rasucita peste spate. Capul este bine proportionat cu un bot nici prea scurt, nici prea lung, dar nu patratos. Ochii sunt mici, de culoare inchisa. Urechile sunt mici, bine acoperite cu par.

Lhasa Apso adult poate ajunge la o inaltime de 25-28 cm la mascul, femelele fiind mai pitice. Greutatea lui corporala variaza intre 5-7 kg.

Personalitatea

Clima aspra din Tibet a dus la formarea unui caine viguros si robust. Rasa este inteligenta si pare a avea un al saselea simt in diferentierea persoanelor straine de prieteni. Distant si circumspect cu strainii, Lhasa devine rapid prietenos si sociabil dupa ce incepe sa se familiarizeze cu acestia.

Lhasa Apso sunt curajosi si devotati. Acesti caini mititei sunt afectuosi cu stapanii lor, dar nu vor tolera rautatile si comportamentul nepoliticos al copiilor. Lhasa Apso are nevoie de un proprietar care sa stie sa-l domine. Este un caine de paza bun, avand un latrat rasunator si staruitor, care da senzatia intrusilor ca este un caine cu mult mai mare. Nu le place sa fie lasati singuri si au tendinta de a sari sa muste daca sunt luati prin surprindere sau provocati.

Lhasa Apso are un simt al auzului foarte bine dezvoltat. Femelele sunt bune mame.

Relatiile cu familia si casa

Lhasa este un companion si un protector nativ. Rasa tanjeste dupa compania omului, dar nu este foarte tolerant cu copiii de varste fragede. Lhasa Apso este cel mai fericit cand este crescut ca si caine de companie. Lhasa poate convietui fara probleme cu alti caini, atata timp cat beneficiaza de compania umana, dar are tentatia de a se lua la harta cu acestia.

Lhasa Apso este o alegere buna pentru persoanele care stau in apartamente la bloc, fiind foarte activ in interiorul caminului, astfel ca nu va fi trist daca nu puteti sa-i oferiti o curticica.

Dresajul

Lhasa este, in general, un caine supus si ascultator, care poate fi usor de educat si dresat. Unele exemplare au tendinta de a fi independente, putand avea anumite dificultati in urmarea comenzilor. Lhasa va executa in cele din urma ceea ce i se cere, dar va necesita putin timp pentru a se gandi inainte.

Aspecte particulare

Blana lunga si deasa a Lhasa necesita o ingrijire periodica pentru a preveni incurcarea si matuirea acesteia. Blana se imparte in doua de-a lungul coloanei vertebrale, cazand de fiecare parte. Nu este necesara trimarea sau tunderea la piele, ci simpla pieptanare o data pe zi pentru a preveni incalcirea parului este suficienta. Unii proprietari opteaza pentru scurtarea blanii pentru a le usura intretinerea acesteia. Rasa naparleste moderat. Aveti in vedere ca atunci cand va faceti timp pentru perierea zilnica sa verificati si sa toaletati, daca este necesar, si ochii si urechile.

Unele exemplare au tendinta de a fi peste masura de protective si agresive astfel ca socializarea timpurie si dresajul de supunere sunt extrem de recomandate. Independenta rasei poate conduce la probleme de comportament, dar cu o disciplina ferma si cu afectuozitate, aceste probleme pot fi prevenite.

Boli si afectiuni curente

Lhasa Apso este per ansamblu un caine robust si rezistent, dar anumite afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta.

Urolitiaza este o afectiune care afecteaza tractusul urinar avand ca rezultat formarea pietricelelor la nivelul vezicii urinare.

Luxatia patelei este o tulburare care afecteaza patela (rotula). Entropionul este o problema a pleoapei in care marginea libera a acesteia se rasuceste spre globul ocular. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapei irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Keratoconjunctivita sicca este o afectiune a ochiului care apare in situatia in care se diminua sau este absenta productia de lacrimi.

Displazia renala este o anomalie de dezvoltare a rinichilor. Problemele apar, de obicei, cand animalutul este mai mic de un an si includ diminuarea apetitului, oprirea in crestere, slabire, letargie, polidipsie, poliurie si voma.

In plus, Lhasa Apso este predispus dermatopatiilor alergice, ulcerelor corneene si prolapsului glandei anexe a pleoapei a III-a.

Speranta medie de viata la Lhasa Apso este in jur de 15 ani.

Shih tzu

Shih tzu este un caine de talie mica, robust, dar cu o inima mare. Cu un nume care inseamna leu in limba chineza, Shih tzu este o rasa de caini foarte veche si un animal de companie foarte popular. Recunoscuta ca rasa membra a grupei cainilor de agrement de catre American Kennel Club in 1969, Shih tzu este o excelenta alegere pentru familiile cu copii sau pentru persoanele in etate.

Shih tzu este un caine de talie mica, robust, dar cu o inima mare. Cu un nume care inseamna leu in limba chineza, Shih tzu este o rasa de caini foarte veche si un animal de companie foarte popular. Recunoscuta ca rasa membra a grupei cainilor de agrement de catre American Kennel Club in 1969, Shih tzu este o excelenta alegere pentru familiile cu copii sau pentru persoanele in etate.

Istoricul si originea

Pe baza etalarii lor in diferite picturi si tapiterii chinezesti, se considera ca Shih tzu ar exista inca din 624 i.Hr. In secolul al XVII-lea, au fost adusi caini din Tibet in Peking, orasul interzis, unde cel mai probabil s-au produs imperecheri intre Lhasa Apso tibetan si pekinezul chinezesc. In ciuda multor teorii cu privire la originea rasei, faptul ca Shih tzu a fost un membru al curtii chineze antice nu este contestat. Aceasta rasa de caini beneficia de atata consideratie din partea chinezilor incat multi ani de cand acestia incepusera schimburile comerciale cu vestul, au refuzat sa-i vanda sau sa-i ofere la schimb.

Cainii din rasa shih tzu au fost imperecheati si selectionati foarte atent. Din acest fond, odata cu ajutorul oferit de madame de Breuil, o refugiata din Rusia, cainii de astazi au fost creati. In anii 1930, interesul pentru aceasta rasa s-a extins pana in Anglia. Abia in 1946, Shih tzu este recunoscut in Marea Britanie.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, membri personalului militar al Statelor Unite care a stationat in Anglia s-au indragostit de aceasta rasa de caini. Cand s-au reintors acasa, exemplare de Shih tzu i-au insotit in tara natala, astfel rasa fiind introdusa in Statele Unite. In 1969, Shih tzu este recunoscut de catre American Kennel Club, iar astazi se bucura de o mare popularitate in intreaga lume atat ca si companion, cat si ca remarcabil caine de expozitie.

Rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Shih tzu este un caine robust, asemanator rasei Lhasa Apso, acoperit in intregime de o blana dubla formata din fire de par lungi si un puf profund pufos. Capul acestor caini este rotund, cu un bot acoperit cu peri scurti, cu barba si mustata dese. Stopul este evident. Ochii sunt mari, rotunzi, caprui sau negrii. Coada stufoasa este rasucita peste spate. Shih tzu are un nas scurt si turtit, de culoare neagra sau maro, la cainii cu roba rosu-vinetiu.

La Shih tzu blana este, in mod natural, lunga si deasa, necesitand o ingrijire periodica. Parul de la nivelul fetei este, in general, prins cu ajutorul unei agrafe sau a unui elastic de par in varful capului sub forma unui mot. Pentru a diminua necesitatea unei perieri zilnice, unele persoane le trimeaza parul similar terrier-ilor. Shih tzu poate avea blana de orice culoare sau combinatii de culori.

Shih tzu adult are o inaltimea la nivelul greabanului de pana la 28 cm si o greutatea corporala de 4-7 kg.

Personalitatea

Shih tzu a fost creat pentru a fi un animal de companie si nimic altceva. Rasa este rezistenta si robusta, cea mai putin delicata dintre rasele „de jucarie”. Dau impresia ca sunt mandri si aroganti, dar, in realitate sunt tandri si foarte jucausi. Shih tzu este un caine mititel ager si plin de viata. Este un caine de paza vigilent, caruia ii place sa latre, dar in general este tacut in interiorul casei. Shih tzu este inteligent, dar si incapatanat.

Relatiile cu familia si casa

Shih tzu este un caine prietenos care se adapteaza oricarei situatii, dar este, in mod categoric un caine de interior. Sunt companioni excelenti pentru copii, tolerandu-le toate nazdravaniile, dar se inteleg cel mai bine cu copiii de varste mai mari. Acest caine afectuos simte nevoia sa fie in jurul oamenilor si este, in general, tolerant cu alte animalute de casa. Rasa este, in plus, suficient de loiala si afectuoasa incat sa fie o alegere buna pentru persoanele in etate.

Dresajul

Dresajul de baza la Shih tzu este recomandat pentru a-l face un membru al familiei placut si supus. Shih tzu nu este, in mod uzual, dresat pentru a efectua activitati si se descurca cel mai bine in a fi un animalut de casa afectuos.

Aspecte particulare

Prevazut cu o blana lunga, Shih tzu necesita o ingrijire speciala pentru a preveni incurcarea si matuirea acesteia. Perierea zilnica cu o perie cu dinti din inox, desi este absolut necesara. Unii proprietari prefera sa-i tunda scurt pentru a le usura intretinerea. Curatarea pavilionului urechii si a conductului auditiv, precum si curatarea zonei din jurul ochilor trebuie sa devina o indeletnicire aproape zilnica. Shih tzu este o rasa care naparleste putin sau aproape deloc.

Shih tzu are tendinta de a fornai si de a sforai si nu tolereaza bine caldurile excesive.

Boli si afectiuni curente

Ca si in cazul altor rase de caini, Shih tzu nu este lipsit de sensibilitati de ordin medical. Dintre acestea, cu o frecventa crescuta au fost semnalate urmatoarele:

Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractusul urinar avand ca rezultat formarea pietricelelor la nivelul vezicii urinare.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce la orbirea animalului.

Atopia este o afectiune asociata alergiilor.

Ulcerele corneene sunt frecvent intalnite la Shih tzu datorita protruziei globilor oculari (ochi iesiti din orbite).

Discopatia intervertebrala este o boala care afecteaza discurile intervertebrale determinand aparitia durerii, dificultati in mers si, in cele din urma, paralizie.

Agenezia renala, boala renala asociata cu lipsa dezvoltarii unuia sau ambilor rinichi se pare ca este genetica la Shih tzu.

De asemenea, cainii din rasa Shih tzu sunt predispusi otitelor, afectiunilor respiratorii, afectiunilor dentare, avand tendinta de a-si pierde dintii mai repede in comparatie cu alte rase si obezitatii, motiv pentru care nu trebuie hraniti in exces.

Durata medie de viata a unui caine din rasa Shih tzu-ului este de 14-16 ani.

Chihuahua

Unul dintre cei mai mici caini, Chihuahua se crede ca ar fi originar din Mexic, de cateva secole. Tratat ca un caine sacru si chiar considerat ca ar fi implicat in trecerea sufletelor in viata de apoi, Chihuahua a fost intotdeauna o parte importanta a familiei care-l detinea.

Istoricul si originea

Originea exacta a Chihuahua este incerta, dar multi considera ca stramosii sai au fost o parte importanta in viata toltecilor, o civilizatie mexicana antica datand din secolul al IX-lea. Toltecii au denumit acest caine "Techichi". Dupa ce aztecii i-au biruit pe tolteci, rasa a cunoscut o ascensiune timp de cateva secole. Chihuahua a fost atat de venerat, incat arheologii le-au gasit ramasitele in mormintele antice. In 1520, Hernando Cortes cucereste Mexicul, ramanand putine consemnari cu privire la soarta Chihuahua. Pentru cateva secole, rasa s-a pierdut de-a lungul istoriei.

Spre sfarsitul anilor 1800, rasa a fost redescoperita si redenumita chihuahua dupa numele statului din nordul Mexicului unde s-au gasit multe statuete reprezentand acest caine. Mai tarziu, s-a demonstrat ca o multitudine de ramasite descoperite in apropierea orasului Mexico au apartinut cainilor din rasa Chihuahua.

Aspectul exterior si dimensiunile

Chihuahua este unul dintre cei mai mici caini. Capul este rotund, de forma unui mar, cu urechi ascutite si purtate ridicat. Chihuahua are fie o blana scurta, neteda, fie una lunga si matasoasa. Sunt acceptata aproape toate culorile. In Mexic, varietatea negru-cafeniu, precum si varietatea alb cu negru sunt cele mai apreciate. In Statele Unite, varietatile de culoare solide, compacte sunt preferate.

Chihuahua cantareste in medie 1-3 kg si are o inaltime de 15-23 cm.

Personalitatea

Chihuahua este un caine activ. Desi nu este foarte sociabil cu alte rase, Chihuahua se pare ca ar avea capacitatea de a-si recunoaste semenii (din aceeasi rasa), bucurandu-se de compania acestora. Fiind un animal de companie devotat si posesiv, Chihuahua are tendinta de a fi un pic gelos cand stapanul sau isi petrece timpul cu alte persoane. Uneori, aceasta gelozie poate crea reale probleme, in momentul in care rasa devine geloasa pe cainii de talie mai mare, putandu-se declansa adevarate dispute din care, dupa cum puteti banui, Chihuahua iese "sifonat".

Relatiile cu familia si casa

Datorita dimensiunilor lor mici, Chihuahua este cainele perfect pentru persoanele care locuiesc intr-un apartament si sunt o adevarata binefacere pentru persoanele in etate. Au tendinta de a nu fi toleranti cu copiii din moment ce nu le plac jocurile brutale.

Chihuahua este renumit ca fiind un caine de companie afectuos, devotat si loial familiei sale. In ciuda taliei lor, Chihuahua este vigilent cu strainii.

Dresajul

Chihuahua este un caine ce trebuie sa socializeze inca din copilarie pentru a preveni dezvoltarea tulburarilor de comportament sau agresivitatea.

Aspecte particulare

Varietatea de Chihuahua cu parul lung poate necesita o periere zilnica pentru a preveni matuirea si incurcarea parului. Datorita formei capul lor, Chihuahua are un punct slab in centrul capului (moalele capului). Din acest motiv, capul lor trebuie protejat pentru a preveni eventualele traumatisme in aceasta arie. Chihuahua trebuie protejat de ambiantele reci.

Boli si afectiuni curente

In general, Chihuahua este un caine rezistent si sanatos, cu putine griji de ordin medical. Totusi, urmatoarele boli si afectiuni au fost semnalate: Hidrocefalia este o tulburare caracterizata prin acumularea de lichid la nivelul creierului. Hipoglicemia este o afectiune asociata cu scaderea periculoasa a nivelului de glucoza din sange. Luxatia patelara este o tulburare care afecteaza rotula (patela). Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot. Colabarea traheei este reprezentata de micsorarea diametrului traheei care determina o tuse persistenta.

Durata medie de viata a rasei Chihuahua este de 15-18 ani.

Papillon

Numit dupa un fluture datorita urechilor sale franjurate, Papillon-ul este un caine dragalas si tandru, desi nu este o rasa prea populara. Un favorit al regalitatii, acest caine miniatural nu adora nimic altceva decat sa doarma toata ziua in poala confortabila a stapanului sau.

Istoricul si originea

Papillon-ul este un caine "de jucarie" a carui prima consemnare istorica dateaza de la inceputul anilor 1500. Aceasta rasa de talie mica, facand ulterior trimitere la spaniel-ul pitic, se crede ca ar avea origini in Spania. Odata cu trecerea timpului, acesta a devenit un caine de salon foarte popular, in special, printre membrii familiilor regale. Aceasta rasa a cunoscut o inflorire in Italia, Franta, Polonia si alte tari europene pana in anii 1600. Pana la acest moment, rasa si-a castigat numele de Papillon, care se traducea ca fluture in limba franceza. In timp ce unii caini au urechile ridicate cu franjuri similar fluturilor, altii au urechi care atarna. In mod interesant, ambele varietati sunt acceptate in cadrul competitiilor. Papillon-ul a fost acceptat de catre American Kennel Club ca rasa oficiala in 1915.

Aspectul exterior si marimile

Blana Papillon-ului este lunga si fina, fara a prezenta puf. Urechile prezinta franjuri lungi, iar coada are aspectul unei pene matasoase. Roba acestui caine este alba cu pete de diferite culori admise. Parul de pe cap, incluzand si urechile, nu trebuie sa fie de culoare alba. De asemenea, toti Papillon-ii complet albi nu sunt acceptati in cadrul competitiilor. Nasul, buzele si pleoapele sunt pigmentate, de culoare neagra. Ochii prezinta o culoare de la maron pana la negru. Acest caine prezinta un cap mic cu o expresie inteligenta. Papillon-ii au miscari lente si gratioase.

Papillon-ii adulti au o inaltime la nivelul greabanului de 20-28 cm atat la mascul, cat si la femela. Greutatea este de 4-5 kg la mascul si de 3-4 kg la femela.

Personalitatea

Papillon-ul este un caine de casa placut, caruia ii place sa intre in contact cu oamenii. Sunt indragiti pentru firea lor placuta si vioaie. Papillon-ii, in general, nu latra excesiv.

Relatiile cu familia si casa

Papillon-ul este un caine de casa exceptional. Rasa, in general, tinde sa se inteleaga bine cu copiii si alte animale de casa. Este de perferat sa se introduca alte animale in casa pe perioada in care Papillon-ul este inca pui. Adora plimbarile si datorita dimensiunilor sale mici, acest caine este ideal pentru cei care locuiesc intr-un apartament.

Dresajul

Papillon-ul este inteligent si usor de dresat. Este un caine activ si dornica sa invete.

Aspecte particulare

Papillon-ii sunt caini destul de usor de intretinut; totusi, o atentie suplimentara ar trebui acordata blanii. Parul matasos poate deveni mat daca nu este periat cu regularitate. Periatul de cateva ori pe saptamana, pentru circa 10-15 minute este excelent. Parul mai lung din spatele urechilor si de pe burta este mult mai predispus la incurcare.

Boli si afectiuni curente

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii. Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave. Distrofia corneeana determina aparitia unor pete pe suprafata (cornee) ochiului. Aceasta afectiune se produce, de obicei, la ambii ochi si nu afecteaza vederea. Durata medie de viata a Papillon-ului este de 12-15 ani.